Despre reclamatii
Unii oameni nu au alta treaba pe lumea asta decat sa se planga de ceva: ceva nu merge, cineva a facut ceva rau, din cauza lui X uite ce se intampla.
- Cand guvernul scade pensiile sau creste impozitele si omu’ se plange de asta, face o reclamatie.
- Cand conduce masina si unu se baga in fata si il claxoneaz, face o reclamatie.
- Cand sefu’ la serviciu ii spune ca a gresit, sefu’ face o reclamatie.
- Cand pustiul de 6 ani urla ca nu i-au luat ciocolata… face o reclamatie.
Daca stai sa te gandesti cam toate probleme ce nu isi gasesc solutiile sau “oportunitatile” in 45 de secunde, le poti numi reclamatii.
Ceea ce comunicam celorlalti referitor la faptul ca:
- domnul /doamna X nu corespunde hartii noastre mentale (convingerilor noastre despre “Adevar”),
- ne creeaza stari – “nu-s ce ma simt nashpa”
- ne lanseaza automat “meta-programe” interne ce nu stim cum sa le oprim/pornim – ne baga in “vrie”
- sau pur si simplu “vorbim cu talc” despre domnul/doamna X, cu scopul de “a vorbi” si nu de a schimba ceva,
vorbele astea se numesc reclamatii.
- Preotul care te afuristeste ca nu ai fost la biserica, face o reclamatie.
- Sau parintii care te pedepsesc ca ai facut ceva urat (dpdv al lor), fac reclamatii.
- Atunci cand te strambi (microtonal, micromuscular) cand vorbeste cineva, faci o reclamatie.
Chiar si tot ce am scris/zis eu pana aici, nu e altceva decat o constatare a unui defect sau o etichetare a unui comportament , adica… O RECLAMATIE.
Bine si care e opusul?
ACTIONEAZA!
(Pentru tine si ceilalti. Ecologic comportamental.)
- Cand actionezi.
- Cand gasesti solutii.
- Cand schimbi lucrurile.
- Cand schimbi ce faci.
- Cand produci mai multe resurse.
- Cand cresti optiunile si ai mai multa libertate.
atunci reclamatia dispare!
Politicianul care face legi ce deschid populatiei accesul la resurse si libertate.
Politistul care fluentizeaza circulatia, indeparteaza masinile ce incurca circulatia si educa oamenii pentru a circula preventiv.
Profesorul care ii invata pe studenti cum sa gandeasca, cum sa invete si cum sa prezinte la un examen.
Parintele care isi invata copilul cum sa socializele in viata reala, cum sa depaseasca dificultatile, cum sa viseze.
Doctorul care trateaza, vindeca si ajuta.
Autorul care compune, distreaza sau inspira. managerul vcare conduce, motiveaza si inspira.
Omul care traieste, respira, iubeste, mananca viseaza.
Oameni sunt chiar mai interesanti decat atat
Impartirea de mai jos merita discutata pe indelete si experimentata lingvistic si comportamental la un workshop. TBD (da un mesaj daca te intereseaza!)
in sfarsit
Parafrazandu-l pe F. Engels in contextul epistemologiei NLP, textul referitor la munca ar suna astfel: