Unul dintre cele mai importante aspecte ale naturii umane și principalul vector al evoluției umanității este dorința profundă de a relaționa. Omul tânjește după acel sentiment de apartenență ce fără îndoială, încă de la primii oameni, a creat un avantaj evolutiv atât în relație cu mediu, cu natura cât și cu ceilalți oameni, grupuri sau comunități cu care suntem în contact. Instinctiv formate, diversitatea și complexitatea acestor relații, ne-au ajutat să supraviețuim, să ne adaptăm, să descoperim și să utilizăm modelele ritmice ale naturii, să ne unim în familie sau triburi, să ne descoperim pe noi înșine, să dominăm, să cucerim, să instituim legi și ierarhii, să creăm strategii, să acționăm pentru statut social, prosperitate și succes, să clădim comunități și sisteme ce imită natura, să ne integrăm în ecosistem, societate și noosferă, complex și holistic.

Relațiile formate între oameni, în grupuri, colectivități sau în societate, urmează cultura grupului sau a societății în care se manifestă, iar omul joacă un rol formal sau se implică informal. Valorile intrinseci ale fiecărei culturi determină și definesc specificul relațiilor ca element central ce influențează în principiu toate aspectele existenței de zi cu zi și, nu în ultimul rând, principiile de comportament individual sau de grup.

Relațiile interumane ca urmare sunt studiate de teologie, psihologie, antropologie, sociologie, politologie, științe economice, cibernetică, etc. cu suport consistent din partea științelor exacte matematică (statistica, analiza matematică) fizică (termodinamica), chimie (chimie-fizica), etc. așa că o discuție ”în extenso” asupra relațiilor umane ar presupune o cunoaștere aprofundată a acestora prin prisma științelor enumerate mai sus, lucrul imposibil de abordat fără o echipă interdisciplinară cu competențe adecvate.

 

Întrebări

De multe ori ne întrebăm: ce îi face pe oamenii să se unească în grupuri, organizații și comunități dincolo de nevoile primare și securitate, de afiliere și apartenență, stima de sine sau auto-actualizare[1]? Și cum apare starea de tensiune dintr-un grup sau comunitate ce îl/o aruncă într-o criză de proporții? Ce anume provoacă răcirea relațiilor între membrii unui grup? Sau între membrii și lideri ce uneori escaladează până la destrămarea grupului sau comunității?  Și cum de anumite comunități evoluează, se dezvoltă liber și parcă peren?

Intenția

În lucrarea de față ne-am propus tema mult mai precisă și mai pragmatică de a identifica practic un profil comun specific al relațiilor interumane atât între membrii comunității cât și între membri și lideri, caracteristic comunității religioase, ce confirmă apartenența la comunitate a unei persoane.

Pentru aceasta, vom lua în considerare: două dimensiuni taxonomice ale relației interumane a) iubirea destructurată în trei sub-dimensiuni și b) puterea, inclusiv în sensul capacității indivizilor de a manifesta intrinsec puterea în relații (manifestarea intrinsecă a puterii – MIP) și a treia variabilă luată în considerare – designul sau structura dinamică a relației pornind de la sistemul dinamic de valori descris de Claire Graves .

Profilul așadar va fi realizat din conjugarea acestor trei axe: iubire, putere și design relațional – acesta din urmă incluzând și tipul tensiunii de schimbare prezentă în comunitate și manifestată în relații.

Utilizare

Plecând de la obiectivul propus pentru această lucrare am identificat profilul relațiilor interumane în comunitățile religioase prin realizarea unui chestionar și din analiza răspunsurilor membrilor comunităților religioase la acesta.

De asemenea, urmărind intenția, am creat un instrument complex de profilare (chestionar și analiza rezultatelor) ce poate fi utilizat în câteva aspecte privitoare la comunitățile religioase:

  • Creșterea gradului de integrare evolutivă a membrilor comunității
  • Identificarea compatibilității noilor veniți cu profilul relațiilor interumane din comunitate.
  • Dezvoltarea de noi ramuri ale comunităților religioase existente similare comunităților originare.
  • Posibilitatea de creare de noi comunități religioase.

[1] Maslow, A. H., “A theory of human motivation”, Psychological Review, 1943, pag. 381